nimicuri

prima zi in Orleans

nici nu stiu cum a trecut. cert e ca mi-am urmat programul de trezit de acasa: la ora 6 (ora Frantei) eram in picioare. am cautat un program de stiri, nu am gasit decat programe cu desene animate. normal, nu e nimeni trez sa se uite la stiri la ora aia in afara de mine si cei care au de prins vreun avion.

dupa dush, imbracat si alte de-astea normale, am coborat sa-mi iau micul dejun. era deja ora 9 jumate pentru mine (8 jumate ora locala) si-aveam nevoie disperata de cafea. mi-am luat ceasca mare de cafea, un suc si doua croissante ca sa intru-n peisaj. am servit micul dejun privind stiri despre decesul lui Salinger. intre timp mai priveam si pe fereastra sperand sa zaresc si altceva decat ploaie, ploaie, ploaie… in tot acest timp am evitat sa intreb pe cineva unde este un loc pentru fumatori. aveam neaparat nevoie de o tigara? poate, dar am putut sta si fara.

dupa micul dejun, am urcat in camera sa-mi pregatesc ustensilele de lucru, adica laptopul. cand totul a fost gata, am iesit pe terasa sa vad daca ma asteapta cineva. ma astepta. am coborat, am intrat in masina. prima intrebare: ploua mereu aici? raspuns: cam da. feeling: “pfffffffff” insotit de mutra specifica.

dupa 5 minute de mers in cerc (dupa parerea mea, dar se stie ca stau prost cu orientarea-n spatiu) am ajuns la agentie. am urcat, am salutat, mi-am luat in primire biroul care ma va suporta timp de o saptamana. ma asteptam sa fie mai comod. nu e. fie scaunul e prea inalt, fie biroul prea jos. nu pot sta picior peste picior. nasol. oricum seara am sfarsit-o prin a lucra cu laptopul pe picioare. aveam chef sa-mi sprijin picioarele pe o cutie, pe un scaun, ceva, orice, dar nu e frumos…

am participat mai apoi la discutia de la cafea a colegilor orleanezi. am fost servita cu cafea si croissante. am refuzat politicos explicand ca am baut deja cafeaua si ca incerc sa scap de cateva kilo asa ca ar fi bine sa reduc patiseriile.

ne-am intors la munca, am reusit sa imi deschid mailul. inbox-ul s-a umplut rapid. multe informatii, multe chestii de rezolvat. dupa ce-a venit si sefu’, am fost chemate la sedinta. povesti, idei, decizii. ce-a fost, ce este, ce va fi. in ce directie trebuie sa ne indreptam. de-acord? in some ways.

ne intoarcem la munca si-mi dau seama ca au trecut deja aproape 2 ore si eu nu am facut foarte multe. incerc rapid sa ma pun pe treaba, cand hop! plecam la masa. am fost 16. din cate am inteles a fost o premiera. de obicei nu sunt asa multi. nici la masa, nici in agentie. it was very nice.

dupa masa am plecat spre agentie, trecand pe langa hotelul la care sunt cazata. m-as fi oprit direct la hotel sa ma bag in pat, sa muncesc de-acolo. imi intrase frigul in oase. urasc ploaia si vantul. o sa devin o reumatica. durerea de cap pe care o am de cateva zile (sper din inima sa nu fie vreo sinuzita, desi sunt aproape sigura ca cam asta e) era mereu prezenta. oboseala de pe drum, frigul si durerea de cap m-au facut sa nu fiu in apele mele. too bad. am fost nevoita sa renunt si la iesirea planificata pentru seara.

in final am ajuns pe la 8 acasa. acasa inseamna la hotel. m-am trantit in pat. am chatuit si am facut dodo pana la 7 dimineata cand m-au trezit vecinii. se pregateau sa plece si simteau nevoia sa-mi faca cunoscut acest lucru. sympa.

the end.