nimicuri

instigare la bun-simt

e sport national. e activitatea care-ti umple viata lipsita de culoare. e ceea ce-ti hraneste lipsa de activitate fizica si intelectuala. e tot ceea ce poti, pentru ca nu ai invatat altceva si nu esti in stare de ceva mai bun. e ceea ce te face sa vibrezi mai tare decat orice sex-toy. e ceea ce te face sa te simti inteligent si important. e ceea ce-ti da un tel in viata. e ceea ce e foarte usor de facut. e datul cu parerea. de imprastiatul de pareri in zare. pareri superficiale.

daca ai fi inteligent, daca ai avea o parere pertinenta, daca ai judeca in profunzime inainte sa dechizi gura-ti suava pentru a manca cacat, daca ai fi altfel decat superficial, daca nu te-ar manca invidia, daca si daca si daca, te-as asculta. nu ma interesezi. nu ma atingi. esti atat de jos incat nu te vad. ai gura spurcata si-mi provoci sila. nu trebuie sa-ti dau raportul, nu trebuie sa-mi arat adevarata fata in fata ta, obscurule. nu ma cunosti, nu emite pareri despre mine. nu ma intereseaza sa ma cunosti. prefer sa imi pastrez in fata ta masca impasibila. nu ai sa vezi dincolo de ea. e tot ceea ce-ti pot oferi. e tot ceea ce meriti.

si totusi, desi sunt constienta ca nu am cui, am sa te instig la a avea bun-simt. stai in banca ta. uita-te la viata ta searbada si superficiala. nu te uita la mine ca rad, ca plang, ca dorm sau nu. nu poti sa vezi inauntru. sunt de sticla, dar nu esti apt. par de piatra, dar nu sunt. traiesc, respir, clipesc, iubesc, gandesc, plang, doresc, simt… dar tu nu vezi, pentru ca nu le fac pentru tine.

ai fost un mic ceva pentru ca ti-am acordat acum atentie. inchei subiectul. si ai revenit la nimic.